Ralph Waldo Emerson: Lăsați cărțile să se învechească!

Dacă tot s-a serbat obiceiul cititului, mi-am ales să răsfoiesc un înțelept (poet și eseist), Ralph Waldo Emerson (1803 - 1882), un bibliofob vestit. În treacăt fie spus, înțelepții n-au iubit prea mult cărțile, probabil și pentru că nu sînt ca noi, au mintea mai isteață, știu să-și păstreze banii în pungă (acolo e locul lor natural, vorba lui Aristotel), pot fi fraieriți mult mai greu etc. 

Emerson a scris probabil cele mai fioroase propoziții despre citit. Să vă dau un exemplu gingaș. Într-un loc din voluminosul lui jurnal (la scris, cum vedem, nu s-a zgîrcit deloc) spune:

„Urăsc de moarte citatele. Spune-mi ce-ai gîndit cu capul tău, spune-mi ce știi tu cu adevărat, nu ce spun cărțile...” (în engleza lui, înțeleptul american este ceva mai eliptic: „I hate quotations. Tell me what you know!”).

Dar sfatul lui cel mai ciudat este în directă legătură cu tîrgurile de carte. Vizităm piața, inspectăm tarabele și cumpărăm ultimele noutăți, creațiile recente ale celor mai străluciți autori contemporani. Asta nu l-ar fi încîntat deloc pe Emerson, care se mulțumea doar cu autorii verificați de timp (și de critică). Plăcerea lui era să lase cărțile să se învechească. Nu sărea imediat la o carte nouă (cum procedăm noi), se ferea să fie impulsiv, își reprima curiozitatea și citea numai din clasici.

În acest sens, unul dintre preceptele lui a devenit celebru; mulți îl recită cu încîntare, deși nu-l respectă întocmai. Sînt unul dintre recitatori, cel mai mic și mai neînsemnat dintre toți:

„Să nu citești niciodată o carte recentă / mai nouă de un an” (în original: „Never read any book that is not a year old...”).

Ralph Waldo Emerson (1803 - 1882) ar fi disprețuit cu siguranță listele din Times, sistemul actual de a promova o carte, o capodoperă dubioasă de obicei, și de a o numi (adeseori fără temei) bestseller. Ca tot omul pățit, i-aș da dreptate, în pofida faptului că și eu mă las pradă viciului și citesc, vai, în 2020, cărți tipărite chiar în 2020: la cele din 2019 am renunțat, firește, cu o mică strîngere de inimă. Es ist so!

Aș preciza în treacăt că ultima carte citită de mine este o culegere de povestiri de Aldous Huxley, Surîsul Giocondei (s-a publicat în 1966). N-am citit-o de plăcere, ci fiindcă am căutat un personaj, un bibliofil „care știa totul despre cărți, cu excepția (neglijabilă) a conținutului”. Nu l-am găsit. În concluzie: 

Bucurați-vă de cărți, ca să mă bucur și eu de bucuria voastră!

Tot despre Emerson:

• Scopul vieții
• De ce ne-au îndemnat Epicur și Seneca să rămînem obscuri... 

P. S. În imagine: Jan Havickszoon Steen (c. 1626 – 1679), The Crowned Orator (c. 1650-1675). Source: Wikimedia Commons.