Cel care a făcut celebru jocul insulei pustii a fost, probabil, André Gide. Prozatorul a redactat un articol cu titlul „Cele 10 romane franțuzești [pe care le prefer / pe care le-aș lua cu mine pe o insulă pustie]” (NRF, 52: 1 aprilie 2013). Articolul lui era un răspuns la o investigație imaginară. A ales un singur roman franțuzesc, Verișoara Bette de Balzac, și 9 străine. Oricum, ideea de a alege o mînă de cărți (5, 10, 20 cel mult) și a merge cu bocceaua într-un loc anume pentru a citi și reciti cărțile era mai veche.
N-am înțeles niciodată de ce cărțile pe care le alegi (cele 10 și numai 10 cărți preferate) se cuvin citite neapărat pe o insulă pustie, niciodată aiurea, pe domul din Köln, în taiga, într-o barcă pe iazul Ciricului, cum citea Mihai Ursachi în timpul vacanței de vară, pe Everest, în peștera Muierilor etc.
Veți spune - și pe bună dreptate - că așa a fost gîndit jocul de către pionierii lui, că nu poți duce cu tine un camion de tomuri latinești ori ebraice, cuprinsul imens al Bibliotecii Congresului, că pe ostrovul pustiu mai ai și altceva de făcut (să cultivi pămîntul, ca Robinson, să înveți un papagal mai inteligent decît tine să vorbească în engleză, să prinzi capre), deși dacă insula este cu adevărat un loc pustiu, saharian, degeaba transporți cărțile, mori de sete și de foame în mai puțin de o săptămînă, ai dus cărțile degeaba, e suficient o scînteie și au luat foc. Sapiențial formulînd problema, n-ai făcut absolut nimic...
Locul numit de cinstiții inițiatori ai jocului opțiunilor nu este cel mai potrivit (măcar din punctul de vedere al vegetației exuberante) și, am impresia, ar putea fi schimbat, firește, cu un loc mai bun, demn de sfințenia, puritatea, sublimul faptului de a citi pe alese. Chiar dacă destinația vaporului livresc nu mai poate fi schimbată, a trecut o sută de ani de la actul întemeierii, m-am gîndit că ne-am putea imagina cu ușurință și folos o serie de variațiuni topografice.
A. 10 cărți de citit la căpătîiul defuncților în nopțile de priveghi. Așa a procedat Gustave Flaubert, în martie 1846, la moartea surorii sale, Joséphine Caroline. A citit Montaigne:
„Cînd mi-a murit sora, am vegheat-o noaptea; ședeam lîngă pat, o priveam, culcată pe spate în rochia de nuntă cu buchetul alb. Citeam din Montaigne, iar ochii mei mergeau de la carte la cadavru; bărbatul ei dormea și horcăia; preotul sforăia, / și îmi ziceam, contemplîndu-i, că formele trec, că doar ideea rămîne, și aveam tresăriri de entuziasm la anumite cotituri de frază ale scriitorului. Pe urmă m-am gîndit că și el o să treacă. Era ger, fereastra deschisă, din cauza mirosului, și din cînd în cînd mă ridicam să văd stelele, calme, sclipitoare, luminoase, eterne. Iar cînd vor păli și ele, îmi spuneam, cînd vor trimite, ca ochii muritorilor, licăriri pline de teamă, totul se va fi sfîrșit; și va fi încă și mai frumos...” (Flaubert, Corespondență, Opere 4, București: Editura Univers, 1985, pp.65-66, scrisoare către Louise Colet, 21 ianuarie 1847).
B. 10 cărți de citit pe vaporul care se îndreaptă - cu o viteză de 10 leghe pe zi - spre insula pustie, care se îndepărtează de vapor cu aceeași viteză constantă de 10 leghe pe zi. Din 5 septembrie și pînă în 29 septembrie 1925, Andre Gide străbate, în baleniera Brabant, fluviul Congo. Citește un rezumat al filosofiei lui Henri Bergson și-și dă seama că a fost multă vreme, fără s-o știe, un bergsonian: „Son exposé de la philosophie de Bergson me persuade que j’ai longtemps été bergsonien sans le savoir”.
C. 10 cărți de citit cu ochii închiși într-un spital non-Covid (pe cale de a deveni spital Covid) în care s-o oprit curentul electric, iar o asistentă de o frumusețe letală ți-a aprins lumînarea:
- Lev Nikolaevici Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, 1886; o prezentare sumară aici.
- Thomas Mann, Moartea la Veneția / Der Tod in Venedig,1912;
- William Faulkner, Pe patul de moarte / As I Lay Dying, 1930;
- Jorge Luis Borges, Moartea și busola / La muerte y la brújula, Sur 1942, în volum 1944;
- Hermann Broch, Moartea lui Vergiliu / Der Tod des Vergil, 1945;
- Ismail Kadare, Generalul armatei moarte / Gjenerali i ushtrisë së vdekur, 1963;
- Simone de Beauvoir, O moarte ușoară / Une mort très douce, 1964;
- Antonio Tabucchi, Tristano moare / Tristano muore, 2004;
- Jose Saramago, Intermitențele morții / As Intermitências da Morte, 2005.
- Cesare Pavese, [Va veni moartea și va avea ochii tăi / Verrà la morte e avrà i tuoi occhi], 1950.
Alte liste de cărți la fel de interesante:
P. S. În imagine: Frans Verhas (1827 - 1897), Young Girl Reading (1880). From Wikimedia Commons.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu