„Domnişoara Brooke era înzestrată cu acel soi de frumuseţe pe care veşmintele austere par să o pună în valoare... Acestea îi dăruiau caracterul impresionant al unui frumos citat din Biblie...” (George Eliot, Middlemarch).
Am
devenit dependenți de liste, de ierarhii, de topuri, de estimările jurnaliștilor.
Ce poate fi mai captivant pe lume, dacă nu un top de vînzări - furnizat de
edituri, de librării (cele două nu coincid niciodată), lista cărților
preferate de un erudit, de un geniu al opțiunilor, de un expert în lecturi?
Să ne gîndim la cărțile preferate și ordonate într-o „bibliotecă personală” de Jorge Luis Borges, de Samuel Beckett, de Alberto Manguel, de Raymond Queneau. Să nu uităm, Queneau a realizat prin anii 50 o „bibliotecă ideală”, chestionîndu-i pe autorii contemporani. V-ați uitat prin cartea lui intitulată Pour une bibliothèque idéale? Eu am văzut lista și m-am minunat. Din zece autori, 9 sînt francezi. Îl pun aici și pe redactorul Bibliei, care, în opinia savanților din Hexagon, nu putea fi decît francez (cum tot francez a fost, nu încape îndoială, însuși Adam).
Topul lui
Raymond Queneau arată cam așa:
1.
William Shakespeare, întreaga operă.
2. Biblia.
3. Marcel
Proust, În căutarea timpului pierdut.
4. Michel
de Montaigne, Eseuri.
5.
François Rabelais, Gargantua și Pantagruel.
6.
Charles Baudelaire, Florile răului.
7. Blaise
Pascal, Cugetări.
8.
Molière, întreaga operă.
9.
Jean-Jacques Rousseau, Confesiuni.
10.
Stendhal, Roșu și negru.
Cînd
străbat un top (chiar „biblioteca ideală” a lui Queneau), am trăiri amestecate,
nu cred că mă deosebesc de ceilalți, toți pățim la fel:
- rușine (n-am citit nici asta, nici asta, nici asta),
- amărăciune (nu voi citi titlul ăsta niciodată, nu mai am cînd),
- agitație (voi avea oare timp?),
- speranță (mai am de parcurs doar 1555 de volume, nu mai e mult),
- resemnare (mai bine renunț la citit și mă apuc de altceva, mă fac critic literar).
De ce
adorăm ierarhiile? Simplu, afirmă Robert McCrum, într-o recenzie consacrată cărții
lui J. Peder Zane, The Top Ten: Writers Pick Their Favourite Books (Norton,
2007). Aș preciza foarte rapid că Zane a urmat întocmai modelul lui Queneau, a
interogat 125 de scriitori, a notat locul 1 cu 10 puncte și locul 10 cu un
punct. A rezultat următorul top ten:
1. Lev
Nikolaevici Tolstoi, Anna Karenina.
2.
Gustave Flaubert, Doamna Bovary.
3. Lev
Nikolaevici Tolstoi, Război și pace.
4.
Vladimir Nabokov, Lolita.
5. Mark
Twain, Aventurile lui Huckleberry Finn.
6.
William Shakespeare, Hamlet.
7. F.
Scott Fitzgerald, Marele Gatsby.
8. Marcel
Proust, În căutarea timpului pierdut.
9. Anton
Cehov, Povestiri.
10.
George Eliot, Middlemarch, un studiu al vieţii provinciale.
Mă întorc
la răspunsul lui McCrum. De ce ne plac la nebunie topurile literare? Iată 3 sfinte
motive:
- O listă pune un pic de ordine în haosul livresc și în haosul minților noastre, ne scoate din confuzia produsă de edituri, abolește hazardul achizițiilor și lecturilor. Gata, nu vom mai citi la întîmplare, după bunul plac, vom citi științific...
- Oferă un motiv / un temei „obiectiv” de discuție înverșunată / subțire pentru persoanele care pun preț pe ierarhii și clasamente. Amintiți-vă reacțiile furioase (în gazetele englezești) de după decernarea unui premiu important, a premiului Nobel îndeosebi. Plăcerea de a contesta, de a evalua în răspăr propunerile unui expert este întotdeauna irezistibilă.
- Orice listă ne aduce aminte de un titlu uitat, omis, trecut cu vederea (na, că am cartea, dar n-am apucat s-o răsfoiesc încă, sorry...), ne provoacă (uite, eu n-aș fi pus cartea asta pe primul loc), ne strivește prin gravitatea ei clasică...
Am urmat J. Peder
Zane, The Top Ten: Writers Pick Their Favourite Books, W. W. Norton & Company, 2007, 354p.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu