Am citit epopeea în două traduceri: una veche din perioada interbelică (Casa Școalelor, „Biblioteca istoriei religiunilor”, 1921, versiune realizată de Ioan Mihălcescu după traducerea germană a lui Arthur Ungnad, 1911), și alta în antologia cu titlul Gîndirea asiro-babiloniană în texte, publicată în vestita colecție a Editurii Științifice „Bibliotheca orientalis”, în 1975, pp.105-182. De curînd am aflat că există și o a treia traducere (Șerbănescu & Dima; ediția este accesibilă pe site-ul academia.edu). Firește, nu pot spune care dintre ele e mai potrivită pentru lectură. Toate sînt aproximative, fiindcă nici una nu e după textul original (în cuneiforme akkadiene). Eu voi merge, deocamdată, pe mîna lui Athanase Negoiță (am cartea în față), care a urmat traducerea lui E. A. Speiser, „The Gilgamesh-Epic”, în Ancient Near Eastern Texts, Princeton, 1955.S-a întîmplat chiar ieri să văd că unul dintre prietenii mei și-a propus să citească Epopeea lui Ghilgameș. M-am grăbit să pun steluțele cuvenite (5). E vorba de un poem neîndoielnic important, un monument mai durabil decît bronzul.
Epopeea se întinde pe 12 tăblițe, unele rînduri, cuvinte, fragmente s-au pierdut pentru totdeauna. Tăblițele au făcut parte din vestita bibliotecă a regelui Assurbanipal, cel dintîi „bibliomaniac” din istoria omenirii. Așa a fost caracterizat cu simpatie, desigur, de istoricii cărții.
După moartea lui Enkidu, Ghilgameș caută planta care dă nemurirea, asemănătoare unui „trandafir cu spini”, un fel de iarbă țepoasă. Planta se găsește undeva în adîncul mării. Ghilgameș se scufundă și o rupe. E bucuros, va trăi pînă se va sătura, a cucerit veșnicia. Din păcate, e neglijent. N-a înțeles întru totul cît de mare e cucerirea sa. Neglijența îi va fi imediat pedepsită. Eroul se spală într-un izvor cu apă rece. Dar „un șarpe adulmecă aroma plantei, / iese din apă și o fură” (tăblița a XI-a). Șarpele a fost mereu o vietate vicleană, știm din prima carte a Bibliei.
Să citim două fragmente cunoscute, de altfel:
„Hangița zise către el, către Ghilgameș:
Ghilgameș, încotro alergi tu?
Viața pe care o urmărești tu nu se găsește.
Cînd zeii au plăsmuit omenirea,
Moartea au destinat-o ei pentru lume,
Viața și-au păstrat-o doar pentru ei.
Tu, Ghilgameș, satură-ți pîntecele
Fii vesel ziua și noaptea.
În fiecare zi fă o sărbătoare de petrecere,
În fiecare noapte cîntă și joacă!” (tăblița a X-a).
Iată un sfat care în latinește a devenit mult repetatul „Carpe diem!”. Voi transcrie și finalul elegiac al poemului (tăblița a XII-a):
„Pe cel care a căzut de pe catarg l-ai văzut? L-am văzut.
Abia i-au fost scoase cuiele...
Pe cel care a murit de moarte năprasnică l-ai văzut? L-am văzut.
El stă pe culcuș de noapte și bea apă curată.
Pe cel care a fost ucis în luptă l-ai văzut? L-am văzut.
Tatăl său și mama sa i-au ridicat capul, iar soția lui a plîns pentru el, a plîns pentru el...
Pe cel al cărui suflet n-are pe nimeni să se îngrijească l-ai văzut? L-am văzut.
El mănîncă resturile oalei, firimituri de pîine ce se-aruncă în stradă...”.
Mai trist și mai limpede de atît nu se poate...
P. S. În imagine: Hannah Cohoon (1788 - 1864), Tree of Life or Blazing Tree (1845). Source: Wikimedia Commons.
8 comentarii:
Tăblița a XII:În care vedem un copac ce adaposteste un sarpe la radacina, un vultur în vârf si în scobitura trunchiului o dracoaica - pare-se o cucuvea. Ghilgames doboara copacul. Lemnul îl daruieste pentru a se face din el un jilt si un pat zeitei Inanna-Istar, iar din radacini si din crengi îsi face doua instrumente muzicale, ale caror
sunete farmeca pe toti. Dar iata ca dintr-o greseala, în timpul ritualului ceremoniei, cele doua instrumente cad în Infern. Ghilgames e nemângâiat. Enkidu, despre care stiam ca-i mort, vrea sa se duca sa le caute. îl va lua oare pe Ghilgames cu el în Infern, sau se va întoarce el însusi pe pamânt? N-o sa aflam niciodata.
Si o aproximare a limbii străvechi și a cântecelor în care a fost scrisă Epopeea: https://www.youtube.com/watch?v=QUcTsFe1PVs
Să sperăm că nu-l va lua cu el.
La sfîrșitul cărții (Gîndirea asiro-babiloniană..), există cîteva date despre limba în care a fost redactată Epopeea lui Ghilgameș :)
Traducerea pe care am citit-o azi e rea, ca să nu spun mai mult. „Of” în loc de „durere,suferință”, au „reținut moartea pentru ei” etc.
Da, variantele sunt diferite. Ultimul citat din varianta Șerbănescu & Dima sună așa:
- "Ce ti-a fost drag, ce-ai mângâiat si era pe placul inimii tale, este astazi prada viermilor, ca o haina veche.
Ce ti-a fost drag, ce-ai mângâiat si era pe placul inimii tale, este astazi acoperit cu pulbere. Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere, Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere." (sfârsitul coloanei a patra si coloana a cincea lipsesc)
(o lacuna)
- "Pe acel pe care moartea lui (o lacuna), l-ai vazut?"
- "L-am vazut: sta întins pe un pat si bea apa rece,
proaspata."
- "Pe acel care a cazut în încaierare l-ai vazut?"
- "L-am vazut: tatal sau si mama sa îi tin capul si femeia lui se lipeste de el."
- "Pe acel al carui stârv e parasit pe câmp, l-ai vazut?"
- "L-am vazut: sufletul sau n-are odihna în Infern."
- "Pe acel al carui suflet n-are pe nimeni care sa-i faca slujbe,l-ai vazut?"
- "L-am vazut: se hraneste cu resturile din ulcele si cu ramasitele ulita!"
Cât privește coborârile în Infern la antici, am citit/găsit ceva care mi s-a părut interesant: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A26638/pdf
Pe mine coborârea în Infern a lui Ghilgames mă dusese cu gândul doar la Eneida sau la muncile lui Hercule :)
Am bănuit. Diferențele sînt uriașe. Fiindcă sînt făcute prin intermediar, traduceri după traduceri după traduceri. Cum am citit eu, cînd eram elev într-a XII-a, Tao Te king, o traducere românească după o versiune rusească după nu mai știu ce original :)) Așa se întîmplă și cu 1001 de nopți. Traducerea românească este după o versiune franceză, coroborată cu una în limba rusă. Ce-o fi în originalul arab nimeni nu știe Deocamdată :)))
În cazul în care veți dori să citiți ceva asemănător cu ”1001 de nopți” tematică și limbaj dar tradus direct din limba originală poate încercați cărțile editurii Kriteiron. Mie îmi place Leyla si Mecnun a lui Fuzuli (editie bilingva azera-romana)2007.
Mulțumesc :) Azero-română? Interesant...
Trimiteți un comentariu