luni, 20 ianuarie 2020

Cîte feluri de vin nobil există? Lista lui Cervantes


Nici în Vertigo, nici în Confesiunile unui tînăr romancier, Umberto Eco nu menționează numele lui Cervantes, deși ar fi putut să recurgă la scrierile spaniolului pentru a găsi liste (înșiruiri, enumerări) strălucitoare (sau numai curioase și amuzante). Dacă nu greșesc (și nu cred că greșesc), Miguel de Cervantes Saavedra poate sta alături de meșterul Rabelais prin inventivitatea enumerărilor și prin umor.

Voi acoperi eu lacuna și voi cita o enumerare consemnată de Cervantes în nuvela exemplară Licențiatul Sticloanță. E vorba de o erudită înșiruire de (nume) de vinuri și băuturi:
„Căpitanul se grăbi să intre, cu toți camarazii lui într-o ospătărie… Acolo cunoscură suavitatea Trebbianului, excelența Montefiasconului, vînjoșia Asprinului, generozitatea celor două vinuri grecești de Candia și Soma, măreția celui de la Cinci-Vii, dulceața și blîndețea doamnei Guarnaccia, țărănia Centolei, fără ca mîrlănia Romanescului să cuteze a se arăta printre toți acești domni. Și după ce hangiul trecu în revistă atîtea și atît de diferite vinuri, se oferi a face să apară acolo, fără să recurgă la vreo boscărie și nici doar zugrăvite pe hartă, ci aievea și adevărat, vinuri de Madrigal, Coca, Alaejos, Cetatea mai degrabă imperială decît Regală, iatac al zeului rîsului; îi îmbie cu vinuri de Esquivias, Alanis, Cazalla, Guadalcanal și Membrilla, fără a uita pe cele de Ribadavia și Descargamaria. Pe scurt, hangiul le pomeni și le dădu mai multe vinuri decît a putut păstra în pivnițele sale Bacchus însuși”.
Imediat după această enumerare urmează una nouă, de tîrguri, orașe, străzi, cetăți, edificii, pe care nu o mai transcriu în această notă pentru a nu-i obosi prea tare pe vizitatorii blogului. Am menționat și în volumul Breviarul sceptic: Și alte eseuri despre simplitate (Polirom, 2012) o enumerare de cavaleri, devize și herburi din romanul despre iscusitul cavaler Don Quijote de La Mancha.

P. S. În imagine: Philippe Mercier (1689–1760), Jeune homme homme au verre de vin (s. a.). Source: Wikimedia Commons.


4 comentarii:

Ivone spunea...

Paragraful descris e cuprins și detaliat într-o carte de gastronomie spaniolă ”La gastronomia en tiempos di Cervantes”(Julio Valles) și se pare că a stârnit o așa curiozitate încât în anii din urmă a apărut și un festival al vinurilor și mâncărurilor. Asta în cazul că vreți să să verificați la fața locului. :) Iar cea mai interesantă poveste despre vinurile descrise de dumneavoastră cred că este cea a vinului de Montefiascone cea cu EST!Est!Est!(https://www.emigrantul.it/povestea-care-a-facut-istoria-vinului-est-est-est-din-montefiascone/).

Valeriu Gherghel spunea...


Păi, nu puteau scăpa ocazia, spaniolii ar fi fost fraieri dacă nu exploatau lista propusă de Miguel de Cervantes. Și eu dacă m-aș duce în Spania, aș deschide povestirea din care citez aici și aș cere fix și precis un vin din cele enumerate de scriitor.

Mulțumesc pentru link, o să mă uit, am devenit curios..

Ivone spunea...

Pentru binele (și libertatea) dumneavoastră, totuși din listă să nu cereți vinul de Cola. Pe la 1600 însemna locația unei mici podgorii spaniole (cum ar fi acum vin de Valea Călugărească din podgoria Dealu Mare). După 1800 - 1850, „vinul de Cola” însemna o infuzie ”de frunze din Peru” în vin roșu, un vin tonic (evident!) ce se vindea în farmacii alături de Madeira. ;)

Valeriu Gherghel spunea...


Sigur, sigur, o să fug de el ca dracul de tămîie :)