5 sfaturi pentru poeții aflați la început de drum. Inspirația de culoarea întunecată a vinului

                             Tu cuminte să fii și, limpezind vinul, în scurtu-ți veac
                        Lungi speranțe să n-ai... (Horațiu)

În convorbirile cu Eckermann, Goethe a mărturisit adesea ca avea nevoie pentru a chema inspirația - din profundul în care stă, de obicei, ascunsă - de un pahar de vin roșu  / chiar două. Poetul cita adesea cu voluptate un proverb italian: „Fa sangue il vino”, „Vinul îți dă puteri”.

La rîndu-i, Faulkner a vorbit într-un dialog publicat în Paris Review despre folosul alcoolului în creația literară. Citez cu sfințenie: „Experiența m-a învățat că atunci cînd scriu am nevoie măcar de un strop de Scotch... Între Scotch și nimic, prefer să beau Scotch”.

În fine, Hemingway a dezvăluit că scria la un pupitru (deci cînd lucra, stătea în picioare), mînca portocale și bea whiskey dintr-o sticlă așezată pe podea. Cînd reușea să termine o pagină, sticla era deja goală. Nu vă îngrijorați! Avea provizii, deschidea una nouă. Se oprea din scris / băut doar cînd nu mai nimerea tastele mașinii de scris. Asta se întîmpla pe la prînz...

Din cîte știu, singurul scriptor care a supraviețuit binișor acestui tratament fortifiant a fost Goethe: a murit la 83 de ani, o vîrstă rezonabilă cînd e vorba de poeți, perfect sănătos și cu toți dinții în gură (inclusiv măselele de minte).

Era să-l uit pe Cervantes. Nu l-am uitat.

Bibliografia problemei este imensă. Aș menționa fără multe vorbe un singur titlu. Și anume: Cartea vinurilor / Liber de vinis, atribuită savantului Arnaud de Villeneuve / Arnaldus de Villa Nova (c. 1240 - 1311). Ilustrul erudit catalan a fost profesor la Universitatea din Montpellier pe la 1290. Unii l-au bănuit că practică alchimia. Alții au pretins că a făcut pact cu diavolul. Sigur este că l-a interesat medicina și că a fost un teolog reformator. A comentat Apocalipsa. Credea că Sfîrșitul e aproape. S-a înșelat.

Liber de vinis este o lucrare de farmacologie, conține o listă de antidoturi și remedii pentru tot felul de afecțiuni fizice și mintale. Autorul prezintă o sumă de rețete pe bază de infuzii, decocturi, electuarii, prafuri, siropuri, pilule etc. El a descoperit, se pare, un lichid incolor obținut prin distilări repetate, aqua ardens, „eau-de-vie”, alcoolul de astăzi. Cartea este, desigur, apocrifă. A circulat sub numele lui Arnaldus de Villa Nova datorită prestigiului imens al medicului.


P. S. Aristotel a susținut - și pe bună dreptate - că te îmbeți mult mai greu dacă bei vin din cupe mari (Problemata, 874b). Cine n-a  verificat acest profund adevăr filosofic?

          Alte însemnări despre eroismul și sacrificiile celor care au decis să se pună în / pe scris:

• Despre cinstita Inspirație. Cîte ore lucra pe zi Goethe? Dar Philip Roth?

P. P. S. În imagine: Gerard ter Borch (1617–1681), Woman Drinking Wine (c. 1622). Source: Wikimedia Commons.