Top 2019. Răsfoiți aceste 8 cărți, poate vă plac...

A fost un an cu (prea) puține lecturi. Nu le-am numărat, dar simt / știu că sînt puține. Am constatat că îndemnul lui Stephen King („Pentru a scrie bine, trebuie să citești cît mai mult, din ce în ce mai mult...”) este riguros valabil doar pentru muritorii care vor să renunțe cu totul la scris. 

Am ales cîteva cărți din zecile și zecile de traduceri care s-au tipărit în anul aproape scurs. Fie le-am citit și mi-au plăcut / sau nu, fie am parcurs recenzii elogioase despre ele. Iată mica mea listă de cărți interesante. Am ordonat-o cam așa. 

                    8. Nikolai Leskov, Pelerinul vrăjit, traducere și note de Adriana Liciu, București: Humanitas, 2019, 220p. Nu știu cine a lansat ideea că e vorba de un roman picaresc. Un hîtru, cu siguranță. Este de fapt povestea unui individ care înșiră gogoși unui auditoriu dispus să-l asculte și să rîdă. Tot ce narează eroul (isprăvi cu tătari și cai, întîlniri demonice, confruntări fizice / spirituale etc.) sînt vrăjeli. M-a distrat nespus faptul că unii cronicari l-au crezut pe cuvînt pe numitul Ivan Severianîci Fliaghin. Povestitorul e un mare mincinos. Cartea, în schimb, e departe de a fi o capodoperă. 

                    7. J.M. Coetzee, Ținuturi în crepuscul, traducere de Irina Horea, București: Humanitas, 2019, 224p. Primul roman al autorului (l-a publicat în 1974). Construcția epică este vădit deficitară. Coetzee nu a fost un prozator mare de la început, probabil că nimeni nu este. Saramago, de-o pildă, a scris primul lui roman important la 59 de ani - am numit, desigur, Memorialul mănăstirii. Doar poeții se nasc geniali și definitivi... 

                    6. Michael Ondaatje, Lumina de veghe, traducere de Ariadna Ponta, Iași: Polirom, 2019. Așa și așa. Stop. Urmează articol... 

                    5. Cinghiz Aitmatov, Cîntecul stepei, cîntecul munților, traducere de Nicolae Iliescu, Iași: Polirom, 2019, 376p. O culegere de povestiri. Cuprinde și Djamilia, despre care am scris mai demult. Sînt firește subiectiv: am citit la o vîrstă la care eram foarte impresionabil O zi mai lungă decît veacul (un roman extraordinar) și am tendința să judec restul operei lui Aitmatov prin comparație cu romanul. Dar comparația e inevitabilă. 

                    4. Ocean Vuong, Pe pămînt sîntem strălucitori o clipă, traducere de Ioana-Miruna Voiculescu, Storia Books, 2019, 248p. Nu strălucim, în realitate, nici măcar o clipă dintr-o clipă (infinitul temporal e „ceva decît care nimic altceva mai mare nu se poate închipui”), dar nu mai contează... 

                    3. Richard Flanagan, Persoana întîi & Dorinţă, traduceri de Petru Iamandi, București: Litera, 2018-2019. Pe gustul meu. Ironic, amuzant. Îndeosebi prima carte. 

                    2. Olga Tokarczuk, Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor, traducere de Cristina Godun, Iași: Polirom, 2019, 288p. Urmează comentariu.

                    1. Primo Levi, Sistemul periodic, traducere de Vlad Russo, București: Editura ART, 2019, 344p. Am cumpărat cartea după ce (și fiindcă) am citit nu cu mult timp în urmă eseul-interviu redactat de Philip Roth în 1986 (îl puteți consulta în volumul lui Roth De ce scriem..., Iași: Polirom, 2018, pp.269-287). Eseul m-a făcut brusc curios, nu auzisem de acest prozator important. L-am citit cu mare plăcere. 

                    Cam atît. Revin în viitorul foarte apropiat. La mulți ani! 

 P. S. În imagine: Carl Schleicher (1825 - 1903), Schreibender Mönch (c. 1859). Source: Wikimedia Commons.