Lecturi la vreme de pandemie. Albert Camus, Ciuma

Editorii francezi și anglo-saxoni ai romanului La Peste / The Plague au anunțat, cu sfioasă bucurie, o creștere masivă a vînzărilor care merge de la 150% la 300%. Ciuma a devenit bestsellerul acestei primăveri, anunță Alison Flood în The Guardian.

Iată cum se manifestă o Schadenfreude / epicaricacy / gioia maligna / bucuria rea, păcătoasă, produsă de venirea unei năpaste!

Pandemia de coronavirus are și efecte benefice, se citește mai mult. Mă întreb, firește, dacă și vînzările editurii Polirom au crescut în același ritm amețitor, deși mă îndoiesc. Cînd sînt izolați și în carantină, românii au alte plăceri, mai rafinate: privesc pe fereastră și raportează la 112 mișcările suspecte.

Toată lumea a citit (va citi, va reciti) romanul lui Albert Camus. Așa începe: „În dimineaţa lui 16 aprilie, doctorul Bernard Rieux ieşi din cabinetul său şi dădu peste un şobolan mort” (p.14).

Portul Oran din Algeria este lovit, așadar, de o epidemie de ciumă bubonică. Epidemia va dura aproape un an (aprilie - februarie anul următor). Doctorul Castel prepară un vaccin, medicul Rieux încearcă să-i ajute pe bolnavi, organizează echipe sanitare, îi vizitează și îi îngrijește pe toți, fără să facă vreo deosebire între bolnavi. Este un soi de Zénon Ligre modern - a se vedea recenzia despre Piatra filosofală (1968) de Marguerite Yourcenar. Numai că romanul lui Albert Camus apăruse cu două decenii mai devreme (în 1948).

Aș mai cita faimoasa frază în care naratorul își dezvăluie, către finalul cărții, identitatea: „Această cronică se apropie de sfîrşit. E timpul ca doctorul Bernard Rieux să declare că este autorul ei” (p.314).

Interpretările tind să lege romanul de momentul în care a fost scris. Și însuși autorul, într-o discuție cu Roland Barthes din 1955, a legitimat o astfel de lectură. Camus a procedat alegoric și a descris, în realitate, „ciuma brună” și modul în care o ideologie nocivă „infectează” o întreagă comunitate (este și opinia lui J.M. Coetzee). Aș prefera, ca de obicei, o interpretare literală. În Ciuma, prozatorul francez prezintă modul în care un grup de oameni reacționează la un pericol mortal, în cazul de față „pesta”.

Nu pot să-mi închei nota de față fără a-l menționa pe funcționarul Joseph Grand. El lucrează înverșunat la un roman. Dar nu reușește să scrie și să rescrie decît una și aceeași frază (absolut memorabilă!): „Într‑o frumoasă dimineaţă de mai, o zveltă amazoană, călare pe o somptuoasă iapă alezană, parcurgea, prin mijlocul florilor, aleile din Boulogne...” (p.274).

Citiți romanul lui Camus... Se pare că este momentul potrivit.

          Alte însemnări cu privire la tema epidemiilor:

• 
  

P. S. În imagine: Giambattista Pittoni (1687–1767), Saint Roch (1727). Este menționat și de Albert Camus în romanul său. Source: Wikimedia Commons.