10 cărți pe care le-am citit de mai mult de 3 ori

Am vrut mai întîi să povestesc cazul lui William Hazlitt (1778 - 1830), un om care s-a hotărît - la 40 de ani, nu mai tîrziu! - să nu mai citească titluri și autori noi (contemporani cu el). A ales 25 de cărți și s-a pus să le recitească iar și iar. Cînd termina șirul îl lua de la capăt. Repeta astfel plăceri sigure și evita deziluziile.

Numitul Hazlitt spunea, într-un eseu foarte citat, „On Reading Old Books” (1821), că urăște lectura cărților recente și zarva, fumul și praful iscate de apariția lor. Timp pierdut, judecăți pripite, discuții sterile și obositoare, cărți de cele mai multe ori proaste... Nu vă recomand, totuși, exemplul acestui eseist incredibil (și sigur mincinos). Abia la 40 de ani (dacă-i apuci), străbați lista „clasicilor” și tot ceea ce n-ai reușit să citești pînă atunci, fiindcă ai fost prea fraged, prea avid, și n-ai priceput mare lucru din Dante sau Laurence Sterne.

Am vrut apoi să văd care sînt cărțile din biblioteca mea pe care le-am citit cel mai des și cînd. Ancheta nu a fost cîtuși de puțin simplă. Mi-am inspectat cărțile cu mare grijă. Titlurile vechi erau bine ascunse după mulțimile de cărți noi. Cel puțin așa e la mine. După ce le-am identificat, am verificat notele și datele. Într-o vreme (dar și acum, uneori), dintr-un obicei pedant (cu valoare mai mult afectivă), notam ziua fericită cînd terminam de citit o carte. Dacă o reciteam, mai consemnam o dată din calendar. În 28 iulie 1997, de pildă, citeam, pentru a patra oară, Adam și Eva de Liviu Rebreanu. În 22 iunie 2005, o citeam pentru a cincea oară (și ultima). De atunci n-am recidivat. Dar asta nu prea contează...

Am realizat următoarea listă, am ales zece titluri:

1. Henryk Sienkiewicz, Cavalerii teutoni (Purtătorii de cruce, Krzyżacy): peste 10 lecturi; la prima lectură, îmi amintesc ca azi, aveam 9 ani și eram deja îndrăgostit definitiv de blonda domniță Danusia, fiica lui Jurand de Spychów, deși îmi plăcea la fel de mult și bruneta Jagienka.

2. Alexandre Dumas, Cei trei muschetari: peste 10 lecturi.

3. Alexandre Dumas, După douăzeci de ani: 7 lecturi.

4. Stendhal, Mănăstirea din Parma: 4 lecturi.

5. Gárdonyi Géza, Stelele din Eger: 4 lecturi (la prima lectură aveam 11 ani); personajul principal, cu care mă identificam prin îndrăzneală și eroism, se numește Bornemissza Gergely.

6. Jack London, Martin Eden: 4 lecturi.

7. F. M. Dostoievski, Însemnări din subterană: o primă lectură în facultate și apoi încă trei pe sărite sau șnur.

8. Jorge Luis Borges, Moartea și busola: 3 lecturi; cred că e întîiul volum tradus din Borges, o antologie de povestiri apărută în colecția „Meridiane” a editurii Univers. Traducătorul a urmat și o versiune franceză.

9. Liviu Rebreanu, Adam și Eva: 3 lecturi; capitolul memorabil e acela în care un bărbat se îndrăgostește de o icoană.

10. Apuleius, Măgarul de aur: 3 lecturi.

Cred că am realizat o listă rezonabilă și mai cred că nu am spus gogoși. Chiar am citit de (prea) multe ori aceste cărți, în pofida faptului că nu toate sînt capodopere. N-am trecut, fiindcă nu avea rost (citesc din obligație profesională), cărțile (Platon, Aristotel, Pascal, Kant, Nagel) de care am nevoie la cursuri. Ar fi fost prea de tot. Lista ar fi cuprins doar filosofi plicticoși.

Ce pot să spun despre listă? O constatare evidentă: cele mai multe recitiri sînt din copilărie și adolescență. De la o vreme, abia apuc să recitesc o carte sau două pe an. Sînt un cititor curios și nu un re-cititor blazat ca neverosimilul William Hazlitt. Mă întreb dacă aș avea curajul să-mi iau an sabatic, în care doar să recitesc. 20 de cărți, să zicem. Clasici! Răspunsul e unul singur. Nu mi-aș lua...


P. S. În imagine: Matthias Stom / Matthias Stomer (c. 1600 – după 1652), Boy Reading by Candlelight (1630 - 1652). Source: Wikimedia Commons.