De ce sînt periculoase femeile care citesc? Răspunsul experților

În momentul în care femeile au început să citească romane, cîțiva bărbați înțelepți au simțit imediat pericolul. Jean-Jacques Rousseau a exclamat: „Niciodată o fată cuminte n-a citit romane”. Asta însemna că fetele obraznice citiseră mai multe decît el. Își luaseră nasul la purtare.

Dar agerul Rousseau n-a fost singurul filosof care a intuit pericolul cititului. Medicii au sesizat și ei scandalul. Romanele produc la femei o excitație nervoasă greu de stăpînit, un impuls isteric transformat adesea în stări de catalepsie și cataplexie. Rămîn săptămîni întregi cu ochii ficși îndreptați spre tavan, nu mai mișcă degetele, nu clipesc, nu răspund la întrebări, nu dorm, nu cîrpesc ciorapi, nu pregătesc baia, nu prepară cina pentru soțul care vine istovit și distrus moral de la muncă. În sfîrșit, nu mai sînt bune de nimic. Îți produc pur și simplu frică...

Pentru a preveni repetarea episoadelor isterice, un „Tratat terapeutic” din 1836 recomanda femeilor să renunțe cu totul la cărți. Mult mai util pentru ele decît cititul ar fi să frece podelele casei în fiecare dimineață, să-și prepare infuzii din flori de nalbă (cu efect calmant pe termen mediu și lung) și să mediteze la soarta nefericită a Valeriei Messalina. Doar în acest chip nu-i vor mai asedia pe bărbați cu dorințele lor impertinente. Ba vor toalete extravagante, ba vor scoase la Paris și pe valea Loirei, ba vor înghețată și turtă dulce. Pînă în 1877, tratatul a fost retipărit de 9 ori, bărbații l-au studiat minuțios. Din păcate, rezultatul a fost nul.

Așadar, femeia care și-a făcut obiceiul de a se retrage în odaia personală și de a citi în pat, sprijinită în perne, a trezit mereu reproșul îndreptățit al medicilor, neîncrederea învățătorilor, a „directorilor de conștiință”. Într-un cuvînt, suspiciunea experților în psihologia femeiască. Nu cumva ascunsă după perdele, femeia își permite plăceri interzise? Nu cumva viciul lecturii solitare trezește în mintea lor fragedă fantasma unui abominabil viciu solitar? Cum să nu, cum să nu? - au răspuns într-o prestabilită armonie specialiștii. Cititul e foooooooooarte periculos.

Voi da cîteva exemple din luminătorii timpului. Librarul elvețian Johann Georg Heinzmann (1757 - 1802) a văzut în mania femeilor de a citi romane a doua nenorocire a veacului al XVIII-lea, după îngrozitoarea Revoluție franceză cu toate libertățile ei nesăbuite. 

În cazul femeilor, efectul lecturii este întotdeauna malign, arată și pedagogul Karl G. Bauer, într-o lucrare din 1791: „Lipsa completă de mișcare corporală în timpul lecturii alături de diversitatea atît de violentă a ideilor și senzațiilor” produc, printre multe altele: 
          - somnolență, 
          - nod în gît,
          - balonare, 
          - ocluzii intestinale, 
          - obezitate, 
          - angoasă, 
          - crize de panică, 
          - celulită, 
          - somnambulism, 
          - furie erotică, 
          - nesupunere (civilă și matrimonială) etc. 

Pentru a redacta această notă am folosit, firește, albumul semnat de Laure Adler & Stephan Bollmann, Les femmes qui lisent sont dangereuses. Les femmes et la lecture dans l’art occidental; titlul original Frauen, die lesen, sind gefährlich, Paris: Flammarion, 2006, 150p.

P. S. În imagine: Jean-Baptiste Camille Corot (1796–1875), Une liseuse (1869-1870). Source: Wikimedia Commons.