Cele 13 drepturi inalienabile ale cititorului. În opinia poetului Enzensberger

Poetul Hans Magnus Enzensberger a formulat într-un eseu mai cunoscut în Franța decît în Germania lista drepturilor cititorului liber și dezinhibat. Toate sînt inalienabile, prețioase și s-ar cuveni adăugate într-un appendix al Facerii. I-au ieșit, nu-i nici o suprinză pentru susiscălitul, fix 13 (treisprezece). Fără a uita de propunerea la fel de ilustră a lui Daniel Pennac, voi transcrie aici drepturile și libertățile cetățeanului bibliofil în opinia poetului german.

Cititoarea / cititorul au dreptul de:

          - a răsfoi o carte în toate sensurile, de la cap la coadă și îndărăt, de la mijloc spre început și îndărăt, și chiar de la început spre sfîrșit și îndărăt;
          - de a sări pasaje întregi dacă sînt plicticoase și conțin descrieri balzaciene sau înșiruiri de nume proprii lipsite de orice relevanță;
          - de a citi frazele pe dos, de a sări epitelele, conjuncțiile adversative, arhaismele, de a citi fraza cuvînt cu cuvînt și literă cu literă;
          - de a înțelege greșit sensul cărții și de a persista în greșeală;
          - de a-l reformula după voie și plac, fără a ține seama de „intenția” autorului, oricît de sfîntă ar fi ea pentru exegeții americani din stirpea lui E. D. Hirsch (n. 1928);
          - de a împodobi textul cu toate semnificațiile posibile, înclusiv cu aceea voită de autor;
          - de a scoate din text / carte concluzii pe care textul nu le susține / nu le autorizează, în pofida îngrijorării (justificate, de altfel) a lui Umberto Eco și a eseistului care a publicat, la Polirom, Breviarul sceptic;
          - de a se înfura pe (o) carte și, mai cu seamă, pe autor;
          - de a găsi o plăcere nesfîrșită în lectură și de a o păstra pentru totdeauna;
          - de a uita complet acțiunea cărții și opiniile foarte înțelepte ale autorului;
          - de a plagia / copia textul în totalitate sau pe părți (hm!);
          - de a zvîrli cartea într-un colț al odăii, pe bibliotecă, sub pat sau chiar pe fereastră;
          - de a fugi pe scări în jos pentru a o recupera mediat și a-i depune pe copertă o sărutare sfioasă, chiar pe numele odios al autorului.

Cititor cu drepturi fiind, mi-am permis să transcriu foarte liber și să inovez enunțurile lui Enzensberger. Fie-i numele în veci lăudat, că multe drepturi a instituit pentru noi, păcătoșii...


P. S. N-o să vă vină să credeți unde am găsit lista... În Laure Adler, Stefan Bollmann, Les femmes qui lisent sont dangereuses, Paris: Flammarion, 2015, 152p. 

P. P. S. În imagine: Jonathan Eastman Johnson (1824 - 1906), Reading Boy (1863). Source: Wikimedia Commons.