Emily Wilson: Să faci ce-a spus Seneca, nu ce-a făcut Seneca

O biografie excelentă (4*). Din păcate, Alexandru Suter, traducătorul cărții, nu este la înălțimea biografiei pe care a tradus-o (destul de anapoda). ** pentru versiunea de față.

Nu ai voie să formulezi în românește enunțuri / sintagme precum:

          - Crezul lui Seneca nu era „asimilabil dezinenței politice” (p.223). Dezinență nu e totuna cu disidență. Eu așa cred...
          - Seneca spune că înțeleptul trebuie să trăiască o „perfectă stare de tranchilitate” (p.297).
          - Stoicismul a fost „un instrument de sedare” (p.301).
          - „confesie” (p.185); „sesterț” la singular (p.168).

Citatele din Seneca au fost traduse de Ioana Costa, firește, dar nicăieri nu ni se spune lucrul ăsta.

Cîteva informații despre filosof:

          - Suferea de astm sau de tuberculoză pulmonară (p.88). Greu de pus un diagnostic corect după două mii de ani...
          - Avea crize cumplite de anxietate, „manifestări patologice de anxietate”, citim la p.90; Emily Wilson deduce asta din tragediile lui Seneca, ceea ce mi se pare o greșeală. E ca și cum ai reconstitui viața lui Shakespeare urmărind cu atenție monologul lui Hamlet. Sau replicile lui Falstaff.
          - Împărăteasa Valeria Messalina nu l-a iubit pe Seneca, dar Claudius s-a mulțumit să-l exileze în Corsica, în anul 42 (p.120, p.144 etc.).
          - Deși a predicat sărăcia, Seneca a strîns o avere de 350 de milioane de sesterți (p.168, p.177 etc.). Un ostaș roman (un legionar) primea 900 de sesterți pe an. Filosoful a fost proprietar de pămînturi (darurile otrăvite ale lui Nero), s-a ocupat cu cămătăria, a fost vînzător de moșteniri (p.192). Urît!
          - Ca să-și mențină sănătatea, alerga zilnic (un sclav îi ținea companie), făcea gimnastică, ridica greutăți (p.253).
          - Mulți l-au acuzat de ipocrizie (p.299). Și au avut dreptate. Între ceea ce a spus Seneca și ceea ce a făcut se cască un abis. Filosoful nu are ce căuta în politică. Intră deștept și iese prost. Așa s-a întîmplat și cu Seneca. A fost o vreme principalul consilier al împăratului Nero.

Prin cărțile pe care le scoate în ultima vreme, Editura Seneca Lucius Annaeus l-a transformat pe bietul filosof stoic într-o vacă de muls. Mă refer la micile antologii „Alt timp nu am” (2014), „Asta a spus Seneca. Tu ce spui? Carte de citate” (2018). Așadar, un soi de „Seneca feliat și îmbălsămat”...

Ce spun eu? Mă feresc să mai spun ceva.

Emily Wilson, Seneca. Istoria unei vieți, traducere de Alexandru Suter, București: Editura Seneca, 2016, 334p., 55 lei.

P. S. În imagine: Manuel Domínguez Sánchez (1840–1906), El suicidio de Séneca (1871). Source: Wikimedia Commons.