„Uite, vezi foile astea?”, îi spunea Marcel Proust menajerei sale, minunata Céleste Albaret, „Peste 50 de ani, toată lumea le va citi, numele meu va fi pe buzele tuturor, voi fi adulat și slăvit de criticii și istoricii literari la fiecare 10 iulie (unii pe stil vechi, dar cei mai mulți pe stil nou). Va vorbi și Ministrul Culturii. Crezi în geniul meu, scumpă Céleste?”. Grațioasa Céleste îl privea în ochi și spunea cu glas ferm, militant, profetic: „Mai mult ca în bunul Dumnezeu, conașule, mai mult ca în bunul Dumnezeu!”Și, pînă la urmă, ați văzut?, Viitorul l-a confirmat pe Marcel. Îl serbăm nesmintit la 10 iulie, împreună cu cei 45 de sfinți mucenici din Nicopolea Armeniei, împreună cu Jessica Simpson, actrița atît de dragă nouă, tuturor, împreună, desigur, și cu Jesse Jane, doar nu stă în puterile noastre să ne alegem data nașterii, și nici să discriminăm nu-i ok, femeia este o făptură întru toate egală cu bărbatul. Are și suflet...
Alții pretind că au existat și scriitori lipsiți de necesara încredere în sine și în Viitor, dau și exemple de scriitori sfioși, unul dintre ei ar fi ilustrul Jorge Luis Borges, care obișnuia să afirme ori de cîte ori i se vorbea de notorietate și era luat cu Maestre: „Lumea nu-i ține minte pe autori, ei nu contează deloc, ceea ce rămîne este o mare operă anonimă, un șir nedefinit de metafore, la care eu am contribuit cel mai puțin...”.
Oricum ar sta lucrurile, eu îi stimez doar pe cei foarte siguri pe ei și, din cînd în cînd, sînt cuprins de o umilă invidie:
„De ce unii sînt invitați să citească la Berlin, la Galați, iar eu nu-s vrednic nici măcar de un recital în Piața Voievozilor, în fața statuii lui Alexandru cel Bun? Oare-i cinstit așa, soartă crudă și nerecunoscătoare?...”.
Tot despre autocunoaștere și încredere în sine...
P. S. În imagine: Jan Cossiers (1600–1671, ENarcissus (s. a.). Source: Wikimedia Commons.
3 comentarii:
Oricat de neincrezator in propria lui opera se spune ca a fost Borges, in cartea de convorbiri "Borges despre Borges" mi se pare ca isi joaca putin modestia. E o modestie exagerata care pare stanjenitoare pt interlocutor. Alastair Reid chiar ii spune ca foloseste modestia ca pe un ciomag :) In plus, e atat de caustic cu sine insusi incat iti vine sa crezi ca asta ascunde o mare vanitate. Dar toate astea tin de efectul sau asupra cititorului, nu putem sti cum era el cu adevarat..
Cred că aveți dreptate. Cum am ajuns la Borges? Simplu, am căutat un scriitor modest, la locul lui, un scriitor cu îndoieli, zbuciumat. Din păcate, n-am găsit nici unul. Și atunci mi-am amintit că Borges vorbea adesea cu ironie despre sine, alții nu pot nici atît. Și l-am pus pe el ca exemplu de scriitor smerit (chiar dacă nu va fi fost) :)
în Piața Voievozilor, la troiță... de ce nu??!
referitor la locul nașterii mele, hehe, mi-am făcut tricou cu piața voievozilor forever și l-am plimbat cu mîndrie prin cartier și am primit niște priviri care mai de care mai perplexe. adică în loc să am ce știu eu hard rock cafe cancun, vin cu autohtonisme din astea subțiri. zero kültür!
Trimiteți un comentariu