La o primă vedere eseurile lui Montaigne par descusute și, uneori, contradictorii. Sare de la una la alta după voie și plac. Îi place să-și ilustreze opiniile cu anecdote și să citeze din autorii latini. Noi nu-i mai citim pe clasici în limba lor. Ca să fiu și mai precis, nu-i mai citim deloc. Această imensă știință s-a pierdut. Iată ce am ales pentru astăzi:„Aș dori să fiu văzut exact așa cum sînt: un om simplu, firesc și de rînd, fără studiu și artificiu: căci acela pe care îl prezint / zugrăvesc în eseuri sînt eu însumi”.
1. Ferește-te de exces, respectă măsura! Dacă e practicată în exces, filosofia are urmări nefericite. Și virtuțile excesive se transformă în opusul lor.
2. Eliberează-te de orice ambiție socială, trăiește retras... Dorința de notorietate, de zarvă îl strică pe om și îi îngrădește libertatea:
„Dintre toate fanteziile lumii, cea mai încuviinţată şi în tot răspîndită este grija faimei și a falei... Şi între toanele nechibzuite ale oamenilor, pare că înşişi filosofii se dezbară mai tîrziu şi mai greu de această meteahnă, decît de oricare alta. Este cea mai înverşunată şi mai îndărătnică. Nici nu e alta în care judecata să nu vadă mai lămurit deşertăciunea, dar rădăcinile îi sînt atît de vii în noi, încît nu ştiu dacă vreunul s-a putut mîntui aievea de ea. După ce s-a spus totul şi s-a crezut totul pentru tăgăduirea ei, ea are încă o înfluență profundă asupra judecăţii noastre, încît puțini sînt cei care s-o poată birui”.3. Nu merită să-ți bați capul cu deosebirile de credință ale semințiilor, grupurilor, partidelor. Toți au perfectă dreptate: și catolicii, și protestanții, și păgînii. Nu încerca să schimbi părerile celorlalți cu forța, nu vrei reuși! Sabia nu este niciodată un argument. Fiecare om are dreptul să creadă ce poftește. Numai să fie de bună credință. Există temeiuri egale și pentru o opinie, și pentru opusul ei: Duhul Sfînt purcede și de la Tatăl, și de la Fiul. Și de la El Însuși. Nu există un adevăr absolut.
3.1. Și nu există o singură formulă a vieții. E bine să cauți o cale de a trăi împăcat cu tine însuți, dar nu uita că există o mulțime. Privește-i cu îngăduință și nu-i blama pe cei care au optat pentru alta. E o prostie să te închizi într-un cerc de prejudecăți și să nutrești impresia că tu ești singurul care are dreptate.
4. Păstrează-ți întotdeauna buna dispoziție! Fii destins! E un leac fără greș. Nu-i crede pe cei triști și încruntați, nu prevestesc nimic bun:
„Eu sînt dintre cei scutiţi de această patimă [tristețea] şi nu-mi place, nici nu o preţuiesc, cu toate că lumea s-a apucat, ca și cum s-ar fi înțeles dinainte, s-o ridice în rang. Cu ea îmbracă înţelepciunea, virtutea, cugetul. Neghioabă şi jalnică podoabă. În chip mult mai potrivit, italienii au dat acest nume [tristezza, n.m.] răutăţii. Căci [tristețea] este o însușire întotdeauna nocivă, întotdeauna smintită. Și fiind ea întotdeauna nevrednică şi înjositoare, [filosofii] stoici interzic învățăceilor o atare dispoziție”.5. Nu încerca să fii un erou cînd nu e cazul și, cu atît mai mult, nu încerca să devii un sfînt venerat de mireni! Mă tem că această ispravă nu-ți va reuși...
Alte însemnări cu privire la sensul vieții:
P. S. În imagine: Unknown author, „Portrait en buste de Montaigne, la tête tournée à gauche” (1800 - 1820). Source: Wikimedia Commons.
4 comentarii:
adică cum 3.1.? este acesta un test de atenție? sînt sau nu sînt 5(+) citate în postare au ba? :)
altfel, ce să zic, înțeleg așa de ce e clasic Montaigne (sper să fie clasic acuma!). frumos alese citatele și hm, bine mai sună în dulcele nostru grai. tre' să fie de pe vremea cînd se traducea mmm cu ceva mai mult simț de răspundere, nu? :)
dar! dacă ar fi să alegeți alte 5(+) citate din același autor, ar mai fi la fel de grozave? sau astea sînt de pe coperta 4 și cînd citim Eseurile ne trezim că pe astea (citatele) le-am mai citit, iar restul nu e așa fascinant? :)
vai ce mult am scris. nu mai bine aș scrie un eseu?!
Există o traducere realizată în anii 40 ai secolului trecut de Mariella Seulescu. Arhaizantă. Pudică. Au fost două ediții pînă în 1990, una în bpt. O să mă uit în textul franțuzesc să remediez versiunea românească citată pe blog. Singurul pasaj tradus de mine este ăla cu tristezza :)
La numărat io nu mă pricep, am făcut altă Facultate decît Număratul /Numerologia. Iar 3 e un sfat de șarpe cu limba despicată :) E ca o furculiță din aia de pe vremuri, cu două țepe, pt pește, dar nu pentru mîncat orez cu lapte - sau linte, supă de grîu negru, ca japonezii (Soba se numește: supă cu tăiței de hrișcă). Mor niponii cînd o horpăiesc, că la ei tre să scoți zgomote, doar așa îl faci fericit pe bucătar. Nu glumesc. Pînănu sorbi cu zgomot, nu scapi...
Le-ați zis tare bine la pasajul cu tristeța! Cred că fix ăla m-a inspirat să laud traducerea. Acu' ce să zic, mi-am încercat și eu mîna la cîte o traducțiune și nu a sunat de-a dreptul maravilios, așa că am lăsat-o mai moale.
Da' am pretenții totuși ca număratul pînă la 5 bis să nu pună mari probleme nici măcar celor fără facultate, hehe. :) Noroc că ați întors-o bine din condei și mi s-a făcut foame, chiar și de supă, cine ar fi crezut că eseurile tot la stomac ajung?!
Problema e că nu am supă și nici tragere de inimă să mă aventurez la cratiță. Mhh. Dacă mai dau pe aici, am supraviețuit acestui mare, mare impas.
Totul ajunge la stomac. Cînd te îndrăgostești prima dată, la 17 ani, începe să te doară îngrozitor stomacul. Și cînd te căsătorești, la 29, stomacul e deja terminat, are găuri ca o strecurătoare :)
Trimiteți un comentariu