Dacă ar veni Apocalipsa, ce cărți ați salva din foc? Răspunsul lui Alberto Manguel

Cad într-un interviu cu Alberto Manguel peste o întrebare ce mi-a adus aminte de un joc inițiat cîndva de publicistul și fotograful Foster Huntington. Acesta i-a întrebat pe cititori următorul lucru: „Dacă v-ar lua foc casa, ce obiecte ați salva?” Cititorii au fost extrem de fericiți să-și imagineze evenimentul, au intrat în joc și i-au trimis inițiatorului o mulțime de fotografii cu obiectele salvate...

Mă întorc la interviul cu Manguel din Versopolis. Noah Charney îl întreabă pe eseist: «Dacă ar avea loc un dezastru natural și ați fi nevoit să „salvați” numai trei cărți din bibliotecă, pe care le-ați lua?»

Răspunsul lui Manguel:

• Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor / Alice in Wonderland și Alice în Țara Oglinzilor / Through the Looking-Glass în ediția adnotată de Martin Gardner; e vorba, firește, de așa-numita The Annotated Alice, prima ediție 1960;
• Romanul lui Rudyard Kipling, Stalky & Co., pe care Borges i l-a dăruit la despărțire. O vreme, Alberto Manguel i-a fost „lector”. Obiceiul e străvechi: cînd patricienii romani stăteau la masă (culcați pe o parte, desigur), un sclav lector le citea poezii din Ars amatoria de Ovidiu...
• Dante Alighieri, Divina Commedia, o ediție din 1652.

Simplu! Bănuiesc că Alberto Manguel nu s-a gîndit foarte mult. Cărțile pe care le-a ales au valoare afectivă (darul lui Borges) sau reprezintă piese de anticariat, deși nu m-am interesat cît de prețioasă este o ediție din 1652 a Divinei Comedii. Bănuiesc că nu foarte tare. 

A mea e din 1967 (ediția îngrijită de Siro A. Chimenz) și, inițial, a aparținut numitului Ilario Rota, allievo, care a avut grijă să se semneze cu majuscule (și încă de două ori) pe pagina de gardă. Cartea nu m-a costat nimic, mi-a dăruit-o o prietenă care trăiește de mulți ani în Italia. Deci, are și acest volum o valoare afectivă.

Îmi pun eu însumi întrebarea, mă gîndesc îndelung și răspund: Dacă s-ar porni focul din toate părțile, aș lua cu mine...

• Henryk Sienkiewicz, Cavalerii teutoni în vechea traducere a lui Telemac Dan și Petru Vintilă de la Editura pentru Literatura Universală, 1963. Am mai vorbit despre acest roman. Este cartea care ocupă - la mare distanță de celelalte - prima poziție în topul recitirilor mele.
• Jorge Luis Borges, Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, București: Editura Univers, colecția Meridiane, 1972. Traducerea e îndoielnică.
• Kurt Vonnegut, jr., Fii binecuvîntat domnule Rosewater sau Nu strica orzul pe gîște, traducere de Marcel Pop-Corniș, București: Editura Univers, colecția Globus, 1980. Un pasaj: „- Șaizeci și cinci de ani reprezintă o vîrstă minunată, dragule. - Pentru cine trăiește fără să i se fi întîmplat vreodată ceva plăcut, șaizeci și cinci de ani reprezintă o veșnicie. Mie nu mi s-a întîmpat nimic frumos. Cum să mi se întîmple? Cînd bunul Dumnezeu a împărțit inteligența la oameni, am stat pe după ușă...” (pp.88-89).

Duc jocul mai departe și mă adresez Domniilor Voastre: dacă ar veni Apocalipsa, ce cărți ați salva? 

P. S. În imagine: Hennequin de Bruges (sec. XIV), Tapisserie de l'Apocalypse. 2nd Trumpet. „Fire on the Sea”. Source: Wikimedia Commons.