Despre Dostoievski se spune, totuși, că ar fi dorit odată (o singură dată!) să meargă la Iasnaia Poliana, dar prietenii l-au sfătuit să renunțe. I-au șoptit că Tolstoi ar trăi acolo retras ca un schimnic în chilie și că nu mai primește pe nimeni, nici măcar pe Sofia Andreevna. Ceea ce era măcar în parte fals. Numai cine n-a vrut nu l-a vizitat pe Tolstoi și n-a profitat de înțelepciunea lui îndoielnică. Pînă și ultimul eretic dohovor a putut să-l vadă și să-i ceară ajutorul și lumina.Un lucru de care nu încetez să mă mir: Tolstoi nu l-a întîlnit niciodată pe Dostoievski. Nu cred că e doar vina lui, deși o vină tot are.
De altfel, la conacul din Iasnaia Poliana, musafirii se călcau pe picioare. Erau cel puțin 10 la masă în frunte cu Certkov, care purta mereu mănuși. Tolstoi s-a plîns adesea că nu poate scrie din pricina admiratorilor: „A venit Ilia Repin să-mi facă portretul (ce pierdere de vreme, ce frivolitate!) și a trebuit să mă întrerup din lucru...” Dar de pozat, poza cu plăcere. Deci, cauza e cu siguranță alta.
Unii pretind că Tolstoi și Dostoievski s-au aflat în aceeași încăpere la o conferință a lui Soloviov, dar că nimeni nu le-a făcut cunoștință. Cei doi au fost atît de sfioși încît nici măcar nu s-au salutat. Asta n-o cred, e o invenție. Pesemne că unul dintre ei a lipsit, și acela a fost Tolstoi.
Să vin și la pricină. O dezvăluie însuși Tolstoi la cîteva zile după moartea lui Dostoievski, despre care am scris aici. Tolstoi a aflat despre eveniment din ziare. I-a scris lui N. N. Strahov cît de afectat a fost (scrisoarea e din 5 - 10 februarie 1881): „Nu l-am văzut niciodată pe acest om și n-am avut niciodată legături directe cu el, și, cînd a murit, am înțeles deodată că el mi-a fost omul cel mai apropiat, cel mai drag și mai necesar. Am fost scriitor și scriitorii sînt cu toții orgolioși, invidioși, în orice caz eu sînt un asemenea scriitor”.
Nimic mai limpede. S-au invidiat reciproc, au plătit simbrie vanității lor exagerate. Abia cînd întîlnirea n-a mai fost cu putință, Tolstoi a regretat. Dar invidia nu l-a părăsit.
În 1891, un publicist din Petersburg l-a îndemnat să facă o listă a scriitorilor care l-au influențat. Tolstoi îi pomenește pe toți (Pușkin, Gogol, Turgheniev etc.), unii dintre ei mediocri (poetul Kolțov, de pildă), dar trece senin peste romanele lui Dostoievski. Cel mai tare i-a plăcut Notre-Dame de Paris de Victor Hugo.
Bilețelul e din 25 octombrie 1891 și, într-un post scriptum, Tolstoi notează: „Lista e provizorie, pe unii i-am uitat, nu doresc să o dați publicității acum”... N-a revenit niciodată asupra ei...Tot despre Lev Nikolaevici:
P. S. În imagine: Caspar David Friedrich, Zwei Männer in Betrachtung des Mondes (1819 - 1820). Source: Wikimedia Commons.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu