15 martie 415. Hypatia din Alexandria

Despre moartea Hypatiei din Alexandria am mai scris. Era fiica matematicianului Theon şi se născuse la Alexandria în anul 370. Şi-a făcut studiile în Atena (a urmat lecţii de filosofie, retorică, matematici, ştiinţe). După terminarea studiilor, s-a întors în Alexandria şi a deschis o şcoală de filosofie.

A ţinut prelegeri, în maniera neo-platonicienilor, despre teologia din Timaios. Era versată şi în matematici şi comenta scrierile lui Diophante, lucrarea despre secţiunile conice a lui Apollonios din Pergam, Tablele lui Ptolemaios. L-a avut ca elev pe Synesios din Kyrene.

În ziua de 15 martie 415, pe cînd se întorcea de la o plimbare, în faţa bisericii numite Kaisareion (care fusese un templu păgîn), o mulţime nechibzuită de creştini a tîrît-o în incinta templului, i-a rupt veşmintele şi a lovit-o cu bucăţi de ceramică. Hypatia a murit. Dar mulţimea nu s-a mulţumit doar cu atît. I-a sfîşiat trupul în bucăţi şi l-a ars pe rug, în locul numit Kinaron.

În 415, episcop de Alexandria era Chiril. Implicarea lui în acest asasinat nu poate fi probată, ci doar presupusă. Pînă în 412, cît fusese episcop Theophil, Hypatia nu avusese dificultăţi. După această dată, viaţa ei a fost mereu ameninţată. În 413, moare elevul şi protectorul ei, Synesios din Kyrene, care fusese numit episcop şi se convertise la creştinism. S-a păstrat corespondenţa dintre Hypatia şi Synesios.

În anul 415, neînţelegerile dintre episcopul Chiril şi guvernatorul din Alexandria, un anume Oreste, culminează. Oreste e acuzat că torturase şi ucisese, la iniţiativa evreilor, un membru al comunităţii creştine. Chiril porunceşte apropiaților, în consecinţă, expulzarea evreilor şi distrugerea sinagogilor. Acesta este fundalul frămîntat şi plin de patimi al asasinării Hypatiei.

Viaţa şi moartea ei sînt relatate, printre alţii, de către Socrate Scolasticul, care a trăit în secolul al V-lea şi a scris o Istorie a Bisericii. Naraţiunea lui Socrate este cea mai completă.

Hypatia se născuse neîndoielnic înainte de anul 370. A studiat astfel filosofia și știința greacă înainte de sfîrșitul secolului al IV-lea. Cînd a fost ucisă de zbirii arhiepiscopului Chiril, avea mai degrabă 60 de ani decît 40 (cum cred unii biografi). Pentru a explica drama, Maria Dzielska prezintă minuțios situația politică din capitala Egiptului. Oreste, prefectul care guverna Alexandria în numele împăratului creștin, era un individ rezonabil, moderat, sensibil la argumentele Hypatiei. Ea era unul dintre consilierii săi. L-a încurajat să reziste exceselor acestui individ provocator și fanatic (Chiril). 

Chiril devenise popular prin rolul jucat în distrugerea Serapeion-ului, prin prădarea Bibliotecii și prin masacrarea evreilor. Plănuirea morții Hypatiei a fost ultima etapă în preluarea totală a controlului metropolei. În sprijinul lui Chiril, veniseră grupuri de monahi din deșert și așa numiții „parabolani”, niște ignoranți plini de sine. Mai rămînea ca Hypatia să fie acuzată de vrăjitorie, pentru a o doborî sub pietre și apoi a-i arde trupul. Așa s-a și întîmplat. După eliminarea Hypatiei, cetățenii care prețuiau tradiția și moderația au părăsit Alexandria. De acum înainte, nimeni nu mai putea ține în frîu puterea arbitrară și despotică a patriarhului. Poate este o exagerare în acest pasaj, poate nu...

Pentru a redacta această notă am urmărit și: Maria Dzielska, Hypatia of Alexandria, Boston: Harvard University Press, 1995.

P. S. În imagine: John William Waterhouse (1849 - 1917), The Sorceress (1913). Source: Wikimedia Commons.